mașină
Lifestyle

Ea este Goghi-mașina mea

Se deschide ușa garajului și deodată o văd pe Alexandra zâmbind către mine. Adevărul este că nu o mai văzusem de mult timp. Să fie oare o lună? Oare ce vrea de la mine acum? Nici nu vreau să știu. Nu mă interesează. Așa cum pe ea nu a interesat-o de mine atâta timp, nici pe mine nu mă interesează de ea. Sunt sigură că s-a plimbat cu Udi în tot acest timp.

Dar am uitat să mă prezint. Mă numesc Goghi ,sunt un Volkswagen Golf V ,fabricat în 2007, cutie de viteze manulă, 1.9 TDI și sunt de un roșu frumos că nu poți să îți iei ochii de la mine. Și cu toată frumusețea mea, Alexandra mă ține aici în garaj de mai bine de o lună. Este de neiertat. Sunt foarte suparată pe ea.

Noi am avut o relație foarte bună până l-a cunoscut pe Petru iubitul ei. Suntem de 5 ani împreună, am trecut prin multe, bune, rele, dar niciodată nu m-a lăsat așa închisă mai mult de 2 zile. Acum parcă a uitat că exist. Prietenul ei Petru îl are pe Udi și se plimbă doar cu el în ultimul timp. Merg în tot felul de locuri frumoase, de exemplu săptămâna asta vineri, tocmai s-au întors de la mare. Doamne ce mi-aș fi dorit și eu să merg la mare. Udi e un Audi A4 din 2009. Și ce dacă e mai tânăr ca mine, eu știam că iubirea nu are vârstă.

„Nici nu vreau să aud de tine

-Ce faci Goghi? Mi-a fost foarte dor de tine! strigă Alexandra foarte încântată. Nu știu ce vrea să spună cu asta. Cum i-a fost dor dacă a uitat de mine așa mult timp. Nu o să mă las vrăjită de vorbele ei.

– Ghici unde mergem azi? Mergem la munte spune ea bucuroasă.

Să o crezi tu. Nu vezi nici un munte de la mine. Deși mi-aș fi dorit mult să merg, de data asta nu am să îmi calc pe orgoliu.

Alexandra deschide portiera șoferului, se urcă la volan, introduce și învârte cheia în contact și nimic. Încearcă din nou această manevă și tot nimic.

-Doamne, ce s-a întâmplat? exclamă ea. De ce nu pornește mașina? Hai te rog Goghi nu îmi face una ca asta! Nici nu ști cât m-am chinuit să îl conving pe Petru să mergem cu tine la munte! mă imploră ea foarte supărată.

Of, îmi pare rău de ea, dar chiar și-o merită. Nu s-a ocupat de mine deloc în ultima perioadă. Lui Udi i-a cumpărat un cârlig de remorcare foarte util în călătorii. Bineînțeles că doar cu el vrea să meargă în călătorii. În mine nu a investit demult timp nimic.

-Ce se întâmplă acolo ? De ce durează așa mult? strigă Petru venind spre noi.

-Nu pornește mașina, spune Alexandra aproape plângând.

Cadoul perfect pentru mașina ta

-Ți-am spus că nu e bună de nimic, spune Petru nervos. Mergem cu mașina mea la munte. Am mai dat și bani degeaba să îi cumpărăm covorașe auto și taviță pentru portbagaj.

Ceeee? Mi-a cumpărat covorașe și tăvită? Când Alexandra a învârtit din nou cheia în contact am pornit fără să mai gândesc. M-a luat valul de bucurie că mi-a cumpărat covorașele alea care mi le doream deja de mult timp.

– A pornit, strigă Alexandra bucuroasă! Ce bine! Petru, pune tu te rog covorasele în mașină și tăvița iar eu fug să aduc bagajele.

-Hai Goghi să vezi ce ți-am cumpărat, spune Petru venind cu covorașele spre mine.

mașina

Sunt chiar foarte frumoase. Mai frumoase decât cele ale lui Udi. Sunt dintr-un cauciuc de înaltă calitate și fără miros. Îmi place asta. Au o margine de protecție înaltă de 1 cm, care împiedică scurgerea lichidelor și a murdărie . O, astea sigur nu le-a cumpărat Alexandra. Ea nu se pricepea așa bine. Cred că a fost idea lui Petru. Defapt nici nu e așa antipatic cum am crezut până acum. Dacă mă uit mai atentă la el e chiar simpatic.

Sunt o mașină rasfățată

Până s-a întors Alexandra cu bagajul, Petru a pus covorașele și tăvița , și m-a răsfățat și cu un duș pe exterior. Chiar aveam nevoie să mă revigorez și eu.

Am pornit la drum toți foarte bucuroși. A condus Petru, și spre surprinderea mea conduce chiar bine. Nu e un baiat așa rău cum am crezut. Are și simțul umorului, cântă în timp ce conduce, crează o stare de bine exact cum îmi place mine la drum lung.

Am ajuns la cabana din Brașov și m-a parcat la umbra unui nuc. Doamne ce bine este. Păsările cântă, o veveriță a aterizat fix pe capota mea, dar nu mă supăr, este tare drăgălasă. Aud din îndepărtare și o ciocănitoare care toacă. Doamne îmi place aici extraordinar de mult .Sper să stăm măcar o săptămână. Oare Udi ce face singur acasă?

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020 .

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: